Despre Har
deplin şi ni le-ar da pe înţelesul nostru, dacă ar îngădui să ne pună
la dispoziţie toate cele pe care dorim să le cunoaştem şi mai ales, să
ne şi placă descoperirea făcută despre ele, dacă acestea s-ar încadra
armonic stilului nostru de viaţă şi s-ar include categoriilor la care
am aderat: (conştient sau nu) principii, încredinţări, religii,
definiţii, etichete, şabloane, dogme, etc… atunci, unde ar mai fi
harul lui Dumnezeu? Toate acestea sunt bazate pe lege şi nu pe
credinţă, toate acestea ar fi date exacte şi studii, nu credinţă şi nu
har. Totul ar fi logic şi firesc… acceptarea şi iubirea n-ar mai
curge din har şi gloria Domnului… ci ar decurge din fapte cercetate
şi studii amănunţite şi îndelungi, ar fi automat şi firesc valabil să
iubeşti ce îţi place şi să faci ce iubeşti… ori legea lui Cristos
este străină de cunoaşterea prin lege.
Harul lui Dumnezeu stă tocmai în a iubi şi a accepta ceea ce nu
înţelegi şi ceea ce nu cunoşti în întregime, ceea ce nu se aplică
tiparului tău de viaţă şi de viziune, deoarece tocmai prin aceasta tu
recunoşti Infinitatea lui Dumnezeu în creaţia Sa, puterea şi
suveranitatea Sa absolută.
cine te iubeşte şi placi numai ce îţi face bine, dacă accepţi doar ce
îţi serveşte şi aprobi numai ce ţi se potriveşte ţie?…
Harul lui Dumnezeu este peste tine numai când împlineşti acestea
şi când le împlineşti în mod natural, fără să ai vreo ţintă, fără să
fii încorsetat şi obligat, fără să studiezi pentru a te încredinţa mai
bine, convingându-te… pentru că harul lui Dumnezeu este Credinţa şi
credinţa adevărată răstoarnă toate aceste condiţii lumeşti şi fireşti
care limitează şi împiedică ridicarea omului mai aproape de Tatăl
Creator.
Ai fi la fel de comun ca şi păgânii din timpurile străvechi dacă
accepţi şi iubeşti numai ce îţi convine… la fel făceau şi ei. Şi ei
îşi iubeau copiii lor şi lor le plăcea ce le servea interesului… la
fel eşti şi tu acum… doar epoca diferă şi îmbrăcămintea…
"Nu vreau sã fac zadarnic harul lui Dumnezeu; cãci dacã neprihãnirea se
capãtã prin Lege, degeaba a murit Hristos." ( Galateni 2:21)
"Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru
credinţa care trebuia sã fie descoperitã. Astfel, Legea ne-a fost un
îndrumãtor spre Hristos, ca sã fim socotiţi neprihãniţi prin credinţã.
Dupã ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumãtorul acesta. Cãci
toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus. (Galateni 3:23-26)
Legea, ci aceea care se capãtã prin credinţa în Hristos, neprihãnirea,
pe care o dã Dumnezeu, prin credinţã." (Filipeni 3:9)
la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude
nimeni."
(Efeseni 2:8-9)
Ce suntem dacă vorbim despre ADEVĂR, dar acceptăm adevărul numai când ne prinde bine?…
Ce suntem dacă vorbim despre CUNOAŞTERE, dar percepţia noastră
este limitată de piloanele standardelor personale pe care singuri ni
le-am fixat în viaţă, sau care ne-au fost date de alţii?…
Ce suntem dacă vorbim despre ÎNŢELEPCIUNE şi n-o săvârşim în
ceasurile când ni se cere cu prisosinţă a fi înţelepţi?…
Ce suntem dacă vorbim despre Dumnezeu şi Legea Lui, dar niciodată
nu L-am cunoscut pe Dumnezeu şi nici vocea nu I-am auzit-o?…
Ce suntem dacă vorbim despre lucrurile vii şi frumoase ale vieţii, iar noi trăim în cele moarte?…
Toate acestea fac din noi să fim doar… OAMENI.
Iar a fi OM, este prin definiţie a fi pus în slujba lui Dumnezeu.
Acest adevăr s-a pierdut în timp, dar a venit vremea ca el să fie
actualizat şi să i se dea valenţele potrivite.
A fi corect nu înseamnă mereu a fi potrivit. Există milioane de
oameni cu acelaşi ţel, dar nici unul din ei nu vor fi potriviţi într-o
armonie perfectă în acelaşi loc şi pentru acelaşi lucru. Dumnezeu
proclamă unicitatea omului, desăvârşindu-şi astfel complexitatea şi
adâncimea existenţei Lui de-a lungul timpului în creaţia Sa. Dar El dă
similitudine între noi, tocmai înspre a ne zidi mai uşor în lucrarea de
sfinţire a trupului lui Hristos, din care cu toţii facem parte. Suntem
chemaţi la biruinţă şi oricine se încrede în Cuvântul Lui Dumnezeu şi
promisiunile Sale făcute seminţiei Sale (poporului Său), este un
învingător, este un sfânt al Domnului, iar Dumnezeu se proslăveşte în
el.
nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi
El îţi va netezi cărările.”